Stejarii vii sunt susceptibili la o serie de boli, cum ar fi putrezirea rădăcinilor și a fundului, vâscul, ofilirea etc. Cunoașterea acestora vă va ajuta să identificați și să tratați simptomele în timp util, astfel încât să nu pierdeți copacul.
Există aproximativ 600 de specii de stejar găsite în lume. Două genuri comune de stejar sunt Lithocarpus și Quercus. Frunzele acestor copaci se caracterizează prin margini lobate și aranjamente spiralate. Puține specii au, totuși, margini netede sau zimțate. Florile de stejari sunt sub formă de pisici și producția lor are loc primăvara. O structură asemănătoare cupei cunoscută sub numele de cupule poartă nuca de stejar. Acest fruct de nuci este cunoscut sub numele de ghindă. Stejarul viu este susceptibil la câteva boli. Unele dintre aceste boli nu pot fi deloc controlate, în timp ce altele pot fi tratate cu măsuri preventive adecvate.
Rădăcină de stejar și putregai de fund: Organismele cauzale ale putrezirii rădăcinilor din stejar sunt ciuperci, alge parazite și mucegaiuri de apă. Irigarea în exces are ca rezultat creșterea acestor organisme în zona rădăcinii stejarului. Agenții patogeni obișnuiți responsabili de cauza putrezirii rădăcinilor la stejari sunt Phytophthora spp și Armillaria mellea. Acești agenți patogeni preferă un mediu umed pentru creșterea lor. Unul dintre simptomele frecvent observate ale putrezirii rădăcinii și a fundului este că arborele poate fi doborât în timpul vântului. Se observă, de asemenea, membre pe moarte și frunzișuri rare.
Vasc: Parazitul denumit vasc se hrănește cu stejari și îi ajută să le slăbească, dacă nu este controlat în timp util. Diseminarea vâsului are loc prin intermediul păsărilor. Îndepărtarea parazitului de vâsc din acești copaci poate fi o soluție temporară. Cu toate acestea, pentru controlul pe termen lung / permanent al acestei probleme, piesele deteriorate trebuie îndepărtate complet.
Ofertă de stejar: Ofilirea stejarului rezultă din infectarea ciupercilor. Ciuperca atacă sistemul vascular al stejarului. Alimentarea cu apă și nutrienți necesară pentru creșterea acestei plante este blocată. Decolorarea frunzelor stejarului este primul simptom observat. Frunzele încep să devină galbene și se ofilesc pe măsură ce boala progresează. În aproximativ șase luni de la momentul infectării, copacul se stinge. Nu există nicio modalitate prin care ofilirea stejarului poate fi controlată. Arderea ramurilor și eliminarea lemnului este singurul mijloc de a scăpa de ofilire.
Boala cu nuci picătoare: Gărgărița ghindei și viespile sunt purtători ai organismului care cauzează boala nucilor picătoare la stejari. Erwinia quercina, bacteria este responsabilă de această boală. Insectele purtătoare menționate mai sus perforează ghindele de pe copaci și transferă bacterii. Simptomele bolii cu nuci picătoare sunt producția scăzută de ghindă și moartea ramurilor. Boala nu este vindecabilă. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare, deoarece boala nu reprezintă o amenințare pentru plantă.
Boala de moarte subită a stejarului: Un stejar matur și matur este mai predispus la această boală decât cei mai tineri. O ciupercă pe bază de apă numită Phytophora ramorum este organismul cauzal al morții subite a stejarului. Diseminarea acestei ciuperci are loc sub formă de spori. Modurile de diseminare includ apa pentru irigații, pietriș, sol contaminat și ploaie suflată de vânt. Semne ale acestei boli pot fi observate sub formă de cancer de sângerare găsit pe scoarța copacilor. Compusul fosfat și fungicidele sunt utilizate ca măsuri preventive. Dacă boala atinge stadiile sale avansate, daunele devin ireversibile.
